Valentine’s Day, intre iubire si singuratate

Valentine’s Day ne aminteşte să sărbătorim iubirea.
Dar nu contează câtă ciocolată mâncăm, cât de frumoase sunt florile pe care le primim,cât de mult spunem că este o sărbătoare stupidă,cât de fericiţi sau nefericiţi suntem în relaţia noastră, această zi aduce şi singurătate.
În timp ce fantazăm că iubirea e un leac pentru singurătate şi ne imaginăm că într-o zi nu ne vom mai simţi singure, sau alţi oameni nu se simt singuri, realitatea este că iubirea şi singurătatea merg mână în mână. Când ne deschidem inima şi simţim iubire, ne deschidem inima şi simţim singurătate.
Singurătatea nu înseamnă că facem ceva greşit sau că e ceva în neregulă cu noi. Singurătatea nu e o boală contagioasă şi nici un păcat. Singurătatea nu înseamnă că nu suntem recunoscătoare şi nu e neapărat pentru oamenii depesivi şi introvertiţi. Singurătatea este o parte din experienţa de viaţă a fiecărui om, indiferent că e în căutarea unui partener, e căsătorit, sau sufletul petrecerilor.
Există singurătatea unui secret pe care ne este teamă să-l împărtăşim,singurătatea unei boli sau singurătatea de a nu fi înţeleasă. Există singurătatea de a avea un chip, un corp sau un creier diferit de ale celorlalţi. Există singurătatea de a privi la familia noastră şi a ne întreba- cine sunt aceşti oameni? am fost cumva schimbată la naştere?
Există singurătatea de a ne simţi străine faţă de partener,invizibile sau ignorate. Sau singurătatea de a fi responsabile financiar faţă de familiile noastre ori de a depinde financiar de partener. Este singurătatea de a nu ne fi împărtăşite opiniile şi deşi încercăm din răsputeri să ne facem munca apreciată de ceilalţi, totuşi, nu ne simţim apreciate.
Singurătatea e atunci când se întâmplă lucruri rele şi ne întrebăm de ce am fost uitaţi de Dumnezeu sau de univers, sau ne întrebăm de ce suntem pedepsiţi. Este singurătatea de a veni acasă şi de a nu ne aşteapta nimeni, sau singurătatea de a ne simţi captivi, în timp ce lumea se învârte în jurul nostru.

Deci, de Ziua Îndrăgostiţior, când ne deschidem inima, să ne deschidem şi ochii şi să vedem că viaţa este o arcă fără sfârşit între iubire şi singurătate. Suntem capabili de iubire pentru că cunoaştem singurătatea, şi cunoaştem singurătatea, pentru că suntem capabili de iubire.
Necesită curaj şi forţă să păstrăm balanţa în echilibru. Ne dorim să putem opri timpul şi să rămânem în acel moment de iubire, şi când nu putem să-l păstrăm, putem fi tentaţi să ne definim ca fiind singuri.
Dar timpul trece într-o călătorie prin singurătate şi iubire, care sunt ca un fluid complex. Şi cu toţii suntem în asta împreună.
Să aveţi o Zi a Îndrăgostiţilor fericită!