Feromonii, stiinta din spatele iubirii

Feromonii sunt substanțe volatile, mirositoare, care sunt eliberate de către un animal și detectat de către altul, provocând un fel de reacție fiziologică. Aceste reacții se pot manifesta într-o varietate de moduri diferite: unii feromoni moduleaza activitatea sexuala, unii au efect de agresiune , unii joacă rol în marcarea teritoriului, și altii pot avea efecte diverse asupra animalului țintă. Feromonii au fost demonstrati ca exista într-un număr foarte mare de organisme variind de la amibe la mamifere, inclusiv primate. Cu toate acestea, întrebarea e dacă există semnale olfactive umane si a fost o chestiune de dezbatere ajungandu-se la câteva concluzii clare.
Mamiferele folosesc semnale olfactive pentru a indica disponibilitatea de a se imperechea, definirea teritoriului și semnalează intenția agresiva. Aceste procese pot fi văzute utilizate ca modele pentru sistemele umane, inclusiv la șobolani, maimuțe, hamsteri si soareci. Faptul că feromonii sunt semnale biologice importante la o serie de alte specii indică faptul că posibilitatea feromonilor umani nu trebuie ignorata.

 

 

 

Oamenii, în general, cheltuiesc miliarde și o cantitate considerabilă de efort pentru a modifica modul în care miros (cel puțin în țările industrializate). Acestea includ de obicei spălarea cu săpunuri, deodorante si sampoane parfumate, aplicarea deodorantelor și aplicarea în cele din urmă a parfumurilor si spray-urilor pentru a înlocui aceste mirosuri naturale . Acest lucru subliniază o contradicție evidentă: dacă mirosul este considerat lipsit de importanță și, eventual chiar depășit , de ce muncim din greu pentru a schimba modul în care mirosim? Întrucât animalele elibereaza feromonii din pielea lor, urină, fecale, iar într-o oarecare măsură, respirație, majoritatea cercetărilor asupra feromonilor la om indică faptul că principalul organ producător de miros este pielea. Aceste mirosuri sunt în mare parte produse de glandele sebacee apocrine a pielii, care se dezvolta in timpul pubertatii si sunt de obicei asociate cu glandele sudoripare și smocurile de par. Aceste glande sunt situate peste tot pe suprafata corpului, dar tind să se concentreze în șase zone.

1) axila (sub brat)

2) sfarcurile la ambele sexe

3) Regiunile pubiene, genitale

4) Regiunea circumorală și buze

5) Pleoapele

6) Urechea externă

Primele patru dintre aceste regiuni sunt, în general, asociate cu cantități variabile de creștere a părului. Faptul că părul de pe corp și glandele apocrine apar simultan la pubertate este semnificativ și sugerează că mirosul corpului și dispersarea acestuia pot fi legate de dezvoltarea sexuala.

 

 

 

Primele studii se referă la dovezi pentru existența feromonilor de semnalizare la sugari și copii. Primele studii interesante cu privire la copii provin de la Michael Kalogerakis și Irving Bieber. Ei au propus o teorie ca mirosul este legat de identificarea sexuală la copiii mici. Kalogerakis a efectuat un studiu pe băieți,de la doi la patru ani , care a indicat cu tărie că la un moment dat in copilaria timpurie, un băiat va începe să arate o aversiune față de mirosurile tatălui lor, și vor simți în același timp atracție la mirosuri fata de mama lor. Potrivit lui Bieber, acest lucru indică o schimbare în interesul sexual și acționează ca un declanșator biologic pentru răspunsul lui Oedip. Kalogerakis sustine aceasta teorie cu un studiu de caz pe un baiat pe nume Jackie, care inițial a fost mai aproape de tatăl său, dar la vârsta de trei ani, , a început să arate o preferință distinctă pentru mirosul mamei sale.

Osmologia, sau știința de cercetare a mirosului, a stabilit că bărbații și femeile sunt atrasi unul de celalalt prin mesageri chimici selectivi numiti feromoni. Acestia sunt substanțe chimice care semnalizeaza dorinta sexuala, disponibilitatea sexuala, nivelul hormonilor, fertilitatea și cele mai profunde emoții. Când sunt eliberati de către organism, anumiti feromoni pot lucra ca o magie pentru a atrage membri ai sexului.

Feromonii sunt legati de unele dintre etapele cele mai importante în viața noastră
Chiar sufletul tău pereche trebuie să aibă feromoni …
Puteți alege sufletul pereche prin subconstient reacționand la feromonii care transmit compatibilitatea genetica.

.