Despre gesturi si originea lor

Majoritatea gesturilor de bază ale comunicării sunt aceleaşi în întreaga lume. Când oamenii sunt fericiţi, zâmbesc; când sunt trişti sau supăraţi, se încruntă sau devin posaci. A încuviinţa dând din cap înseamnă, aproape în mod universal, „da” sau o aprobare. Este una din formele înclinării capului şi pare a fi un gest înnăscut, utilizat şi de oamenii nevăzători şi surzi. Clătinatul capului într-o parte şi alta pentru a indica un „nu” sau o negare este, de asemenea, universal şi se prea poate să fie un gest deprins imediat după naştere. Când sugarul se satură de lapte începe să-şi clatine capul la stânga şi la dreapta pentru a îndepărta sânii mamei. Când copilaşul a mâncat deja suficient, întoarce capul într-o parte şi alta pentru a-şi împiedica părinţii să-i mai dea de mâncare şi, astfel, învaţă repede să utilizeze gestul clătinatului capului pentru exprimarea dezaprobării sau a atitudinii sale negative.

Originea evolutivă a unor gesturi poate fi urmărită până în trecutul nostru animal, primitiv. Scrâşnetul dinţilor provine din actul atacului şi este folosit şi astăzi de omul modern, sub forma rânjetului sau a altor gesturi ostile, chiar dacă acesta nu mai atacă cu dinţii. Zâmbetul a fost iniţial un gest de avertizare, în timp ce astăzi este asociat unor gesturi de exprimare a bucuriei.

Ridicatul din umeri este, de asemenea, un bun exemplu de gest universal, care se utilizează pentru a semnala că o persoană nu ştie sau nu înţelege despre ce se vorbeşte. Este un gest compus, alcătuit din trei părţi principale: palmele deschise, umerii ridicaţi şi sprâncenele înălţate.Sensul lui „OK” este identic în toate ţările vorbitoare de limba engleză, şi, deşi acest sens s-a răspândit în întreaga Europă şi Asie, în anumite locuri originea şi sensul gestului sunt diferite, în Franţa, de exemplu, gestul „inelului” semnifică si „zero” sau „nimic”; în Japonia poate însemna „bani”; în unele ţări mediteraneene este un semn pentru gaură şi adesea se utilizează pentru indicarea homosexualităţii.

Pentru cei care călătoresc în străinătate regula cea mai sigură este să se supună principiului: „Când te afli la Roma, comportă-te aşa cum se comportă cei din Roma”. în felul acesta vom putea evita posibile situaţii neplăcute.

Gestul degetului mare ridicat

În Marea Britanie, Australia şi Noua Zeelandă gestul degetului mare ridicat are trei înţelesuri: îl folosesc, de obicei, autostopiştii când doresc să fie primiţi într-un vehicul; este un semn de OK; iar atunci când degetul mare este ridicat brusc, el devine un semn de insultă, având un sens ordinar, obscen.

In unele ţări, cum este Grecia, acest gest înseamnă ceva trivial şi ne putem închipui dilema unui auto­stopist australian utilizând acest semn printre greci. Când un italian numără de la unu la cinci, el foloseşte acest gest pentru „unu”, iar degetul arătător va fi „doi”, în timp ce majoritatea australienilor, americanilor şi englezilor indică numărul „unu” cu degetul arătător şi numărul „doi” cu cel de mijloc, în acest caz degetul mare va reprezenta numărul „cinci”.

Degetul    mare    este utilizat, în combinaţie cu alte gesturi, şi ca semn a! puterii şi superiorităţii sau în situaţiile când cineva vrea să ne îmbrobodească, într-un alt capitol vom relua analiza utilizării degetului mare în aceste contexte specifice.