Culorile toamnei
Ardennes, partea de sud a Belgiei, are un teren deluros si multe paduri. Sa merg cu bicicleta pe aici e una din activitatile mele preferate si poate fi si putin aventuros. Aceasta poveste va va arata cateva din frumusetile padurii toamna. Dupa cateva ore de condus, am ajuns in satucul linistit. Era inorat si plouase putin.
Am avut cateva ore inainte ca soarele sa apuna dupa dealuri. Am decis sa fac o plimbare de descoperire la ruinele fortaretei medievale. Ruinele au fost abandonate iar podul care il inlocuieste pe cel folosit odata de cavaleri era umed si alunecos. Privelistea era buna si am stat acolo vreo 10 minute. Soarele iesise de dupa nori, astfel ca piutea fi inceputul unui weekend cu vreme buna. Mi-am continuat drumul urmarind dealul pietros de-a lungul raului. Era timpul sa merg la cina si si sa ma bucur de delicatesele locale.
Urmatoarea zi, ceata se lasase in vale. Dupa micul dejun, mi-am pus cizmele si m-am urcat pe bicicleta. Am mers prin padure langa un lac la 10 km departare. In acest anotimp se vaneaza de obicei, iar zonele sunt marcate in locurile unde se desfasoara vanatoarea inca de la intrarea in padure. Am fost fericita sa citesc ca nu se vana in acea zi, asa ca nimic nu putea sa-mi strice planurile. In jurul pranzului, dupa ce m-am luptat cu noroiul, am ajuns la un lac cu un castel cu o statie stiintifica langa.
Imprejurarile acestui lac erau zona protejata asa ca existau limite pentru biciclisti dar peisajul era foarte frumos. Mi-am continuat plimbarea dupa ce am mancat langa raul Semois, apoi am mers la o manastire antica, devenita hotel de lux. Desi mai fusesem in acest loc inainte, nu am fost cu bicicleta toamna, cu padurea plina de frunze care acopereau totul si o lumina extraordinara.
M-am pierdut putin, si a trebuit sa merg mai mult decat m-as fi asteptat, avand cateva dificultati in a citi harta. Cum am ajuns in sat, am vazut cativa localnici imbracati in haine de camuflaj, mergand in padure la lasarea serii. In urmatoarele zile, am facut alte drumetii cu bicicleta iar vremea a fost splendida. Am putut admira intreaga paleta de culori a toamnei. La un moment dat, mergeam pe un drum in padure, si o masina s-a apropiat de mine. Doi oameni au coborat si vorbind incet, au marcat cativa copaci. Curand, am vazut o turma de animale. La inceput mi s-a parut ca sunt caprioare dar m-am uitat prin binoclu si era clar ca erau mufloni. Erau vreo 10 animale, gonind printre copaci. Mai mersesem prin padure si inainte dar asta era o experienta unica. In ziua urmatoare nu am mers prea mult deoarece satul fusese invadat de vanatori. Aveau masini de teren si caini, si parca erau imbracati sa mearga la razboi. Faceau mult zgomot. Erau marcaje cu trecerea interzisa peste tot asa ca bicicleta nu era o optiune.
