Ce facem cu un copil timid?

Trebuie să se facă distincţie între introvertiţi şi timizi.
Introvertiţii au capacitate de comunicare şi stima de sine necesare relaţionării cu ceilalţi, dar preferă să fie singuri. Timizii doresc chiar foarte mult să fie cu ceilalţi, dar sunt deficitari în ceea ce priveşte capacitatea de relaţionare socială şi consideraţia pentru propria persoană.
Ceea ce-i uneşte pe timizii de toate felurile este acuta lor conştiinţă de sine. Ei sunt „conştienţi” chiar şi de propria lor conştiinţă de sine. Îşi petrec foarte mult timp concentrându-se asupra propriei persoane şi asupra slăbiciunilor lor, încât le rămâne prea puţin timp să privească în jur.
Fiind o variabilă a personalităţii, timiditatea poate fi regăsită, într-un moment sau altul, la fiecare dintre noi, fără a face însă obiectul unei terapii. Dar atunci când timiditatea este structurală, profundă şi de lungă durată, terapia ei este necesară şi chiar imperativă.

Pentru a nu avea copii timizi, părinţii trebuie să respecte anumite sfaturi date de psihologi:
Nu fiţi superprotectori; lăsaţi copilul să facă faţa singur la provocări; încurajaţi-l să exploreze noi lucruri şi situaţii. Arătaţi-le respect şi înţelegere; staţi de vorbă cu el despre sentimentele sale, stările de nervozitate şi teamă; depăşirea anxietăţii şi fricii nu este un proces simplu; este nevoie de simpatie, răbdare şi perseverenţă;
Încurajaţi-i tot timpul, în special în momentele în care se simt stânjeniţi sau după ce au fost „necăjiţi” ;
Ajutaţi-i să-şi formeze prieteni; copiii timizi se joacă mai bine cu copii mai mici decât ei;
Sfătuiţi-vă cu profesorii ce măsuri ar trebui luate în clasă sau pe terenul de joacă în favoarea copilului dumneavoastră;
Pregătiţi-vă copilul pentru noi experienţe, ajutaţi-l să-şi pregătească activităţile care reprezintă pentru el situaţii noi:

• Cum să ceară informaţii unui necunoscut
• Cum să se comporte la o petrecere;
Ajutaţi-l să-şi găsească activităţi potrivite vârstei, să se implice în activităţi extraşcolare;
Oferiţi-le un suport indirect, arătaţi-le mulţumirea şi mândria dumneavoastră;
Feriţi-vă de certuri în prezenţa copilului, este foarte important sa-i oferiţi siguranţă şi armonie în familie;
Folosiţi-vă şi propriul dumneavoastră comportament, ca un exemplu de urmat de copilul dumneavoastră;
Cel mai important este să discutaţi, să-i toleraţi şi să vă iubiţi copiii aşa cum sunt ei, chiar şi timizi, şi nu cum aţi dori dumneavoastră să fie.