Calvitia

Calvitia reprezina caderea parului in regiunile frontala, parietala si occipitala, cadere care se produce progresiv, incepand de la varsta de 18-19 ani si devine maxima in jurul varstei de 40-50 ani. Se intalneste aproape exclusiv la barbati. Implicarea seboreei in geneza calvitiei a fost incriminata la sfarsitul secolului al-XIX-lea, insa incepand cu anul 1942 s-a emis ipoteza unei actiuni androgenice asupra foliculilor predispusi genetic.
In prezent se accepta ca aceasta calvitie este transmisa autosomal dominant si ca este rezultatul unei cresteri a activitatii unei enzime, denumite 5-alfa-reductaza, la nivelul scalpului. Aceasta enzima determina cresterea accentuata a unui hormon , dihidrotestosteronul, care porneste fenomenele patogenice care duc in final la alopecie.Din cauza implicarii unui hormon sexual masculin aceasta forma de alopecie poarta denumirea de alopecie androgenica. Intrucat activitatea enzimei 5-alfa-reductaza este de 3-4 ori mai mare la barbati decat la femei, acest tip de alopecie este mai frecventa la barbati. Ea se intalneste si la femei, insa are o dispozitie diferita: afecteaza mai ales regiunea mijlocie a capului si mai putin, sau deloc, regiunea frontala.

De asemenea, la femei progresiunea alopeciei este mai lenta, posibil datorita rolului protector jucat de hormonii estrogeni. Alte cauze implicate in geneza unei calvitii (alopecii difuze) sunt urmatoarele: malnutritia cronica, anemia feripriva necorectata mult timp, deficienta de zinc, alimentatie parentala prelungita si inadecvata, cauze endocrine (mixedem, hipertiroidism, hipoparatiroidism). O cauza relativ frecventa o reprezinta tratamentele prelungite cu citostatice, anticoagulante, inhibitori de hormoni tiroidieni, razele X.
O forma particulara de pierdere difuzata si acuta de par o reprezinta asa-numitul Effluvium telogen. In acest caz este un debut brusc al pierderii difuze de par si este precedat de un eveniment care a reprezentat un soc pentru persoana respectiva: soc chirurgical, hemoragic, o perioada prelungita de febra mare, dieta drastica de slabire, tulburari psihice. Poarta aceasta denumire din cauza trecerii rapide a ciclului pilar din faza de anagen (in care se produce cresterea firului de par) in faza de telogen (in care parul nu mai creste). Aceasta precipitare spre telogen, determinata de factorii mentionati mai sus, produce o inlocuire rapida a bulbilor pilosi cu altii care se dezvolta mai rapid. Pierderea de par este uneori profunda, foarte evidenta la periat sau pieptanat. La examenul clinic parul se desprinde usor, fara durere locala.
Tratamentul unei alopecii difuze este personalizat cauzei sau cauzelor si nu trebuie absolutizata nici o metoda. Nu exista tratament miraculos, nici ca eficacitate si nici ca rapiditate de instalare a efectului benefic. O pierdere difuza de par este o problema serioasa ca patologie, cu posibile implicatii la nivelul altor functii ale organismului si de aceea trebuie sa va adresati unui medic specialist. Nu incepeti tratamente din proprie initiativa deoarece riscati cel putin trei complicatii: eczema de contact a scalpului, caderea si mai accentuata a parului si un dezechilibru financiar deloc de neglijat