Bratele incrucisate in limbajul trupului

A te ascunde după o barieră de protecţie este o reacţie umană firească cu care ne-am deprins din fragedă copilărie. Când ne simţeam ameninţaţi, ne ascundeam după obiecte solide, ca mesele, scaunele, alte obiecte de mobilier sau după fusta mamei. O dată cu trecerea anilor, această atitudine va deveni mai rafinată ca şi pe la sase ani, când ar fi fost caraghios să ne ascundem după obiecte solide, am învăţat să ne împletim strâns braţele pe piept ori de câte ori ajungeam într-o situaţie de ameninţare. La vârsta adolescenţei am reuşit să facem acest gest mai puţin frapant, prin relaxarea într-o oarecare măsură a bra­ţelor şi combinarea gestului cu încrucişarea picioarelor.

Înaintând în vârstă vom perfecţiona în continuare gestul până ce el va înceta să mai fie bătător la ochi pentru alţii, încrucişând un braţ sau amândouă, pe piept se formează o barieră care, în fond, nu este altceva decât o încercare de a ţine la distanţă o ameninţare sau un eveniment indezirabil. Un lucru este sigur: când cineva are o atitudine de nervozitate, negativă sau defensivă, îşi va încrucişa strâns braţele pe piept, semnal puternic că se simte ameninţat.

Cercetările întreprinse în Statele Unite asupra gestului braţelor împletite au condus la rezultate interesante. Un grup de studenţi a fost rugat să participe la un număr de prelegeri, fiecare din ei fiind instruit să nu-şi încrucişeze braţele şi picioarele, să stea degajat şi relaxat pe scaun.

La încheierea lecţiilor, fiecare student a fost testat în legătură cu ceea ce a reţinut din lecţia predată, fiind înregistrată şi atitudinea lor faţă de conferenţiar. Un al doilea grup de studenţi a fost supus aceluiaşi procedeu,  dar li s-a cerut să ţină braţele strâns împletite în timpul prelegerii. Rezultatele au arătat că cei care au stat cu braţele încrucişate au reţinut cu 38 la sută mai puţin din materia predată, decât cei care au urmărit lecţiile cu braţele neîncrucişate. Cel de-al doilea grup a avut şi opinii mai critice faţă de prelegeri şi conferenţiar.

Aceste teste dezvăluie faptul că atunci când ascultătorul îşi încrucişează braţele, nu numai că îşi formează o opinie mai critică despre conferenţiar, dar acordă mai puţină atenţie şi spuselor acestuia. Din acest motiv, centrele de învăţământ ar trebui înzestrate cu scaune cu braţ, pentru ca cei din sală să nu stea cu braţele încrucişate.

Mulţi oameni susţin că stau în mod curent cu braţele încrucişate pentru că este o poziţie mai confortabilă. Orice gest va crea o senzaţie de comfort, dacă atitudinea noastră este concordantă cu acel gest; dacă, de exemplu, avem o atitudine negativă, defensivă sau de nervozitate, poziţia braţelor împletite ne creează o senzaţie plăcută,

Să nu uităm însă faptul că în comunicarea non-verbală sensul mesajului este valabil nu numai pentru expeditor, ci şi pentru primitor. Noi ne putem simţi „confortabil” cu braţele noastre încrucişate sau cu gâtul si spatele rigide, dar din studiile efectuate rezultă că receptarea acestor  gesturi este negativă.

Gestul obişnuit de încrucişare a braţelor

Cele două braţe se împletesc pe piept de parcă ar încerca să se „ascundă” de o situaţie nefavorabilă. Există mai multe poziţii de încrucişare a braţelor, dar în această carte ne vom ocupa doar de trei dintre ele, care sunt cele mai răspândite. Gestul obişnuit al încrucişării braţelor  este un gest universal care exprimă, aproape pretutindeni, o atitudine defensivă sau negativă. Este imaginea obişnuită a omului care, ajungând în mijlocul unor necunoscuţi — la mitinguri, la cozi, în cofetării, în lift sau în alte locuri — se simte stingherit sau nesigur.Dacă la o întâlnire în doi partenerul nostru îşi încrucişează mâinile, este rezonabil să presupunem că am spus ceva cu care respectivul nu este de acord şi deci ar fi lipsit de sens să continuăm pledoaria, chiar dacă în vorbe partenerul ar accepta spusele noastre. Fapt este că comunicarea non-verbală nu minte — cea verbală da. Scopul nostru în asemenea situaţii trebuie să fie acela de a încerca să aflăm ce anume a provocat gestul încrucişării braţelor şi să-l determinăm pe cel în cauză să adopte o poziţie mai receptivă. Să nu uităm: cât timp se păstrează gestul braţelor încrucişate se menţine şi atitudinea negativă. Atitudinile reprezintă cauza producerii gesturilor, iar prelungirea în timp a gesturilor forţează menţinerea atitudinii,

O metodă simplă, dar eficientă de demontare a poziţiei de împletire a braţelor este să întindem persoanei respective un pix, o carte sau un alt obiect, obligându-l astfel să-şi desfacă braţele pentru a primi obiectul. Aceasta aduce după sine o postură şi o atitudine mai deschise. Rugămintea adresată unei persoane de a se apleca mai atent asupra materialului documentar, poate fi, de asemenea, o metodă bună pentru schimbarea poziţiei de împletire a braţelor. Un alt mijloc util ar fi să ne aplecăm înainte şi, cu palmele întoarse în sus, să spunem: „Văd că doriţi să întrebaţi ceva; ce aţi vrea să ştiţi?” sau  „Dumneavoastră ce credeţi?” şi  apoi, rezemându-ne în scaun, să-i dăm de înţeles că este rândul ui să vorbească. Prin arătarea palmelor, noi comunicăm non-verbal celuilalt că am dori să primim un răspuns deschis, onest. Pe când eram agent comercial, am suspendat prezentarea produselor până la aflarea raţiunii pentru care posibilul meu cumpărător şi-a încrucişai brusc braţele, în cele mai multe cazuri am ajuns la concluzia că acesta avea o obiecţie ascunsă, care nu putea fi descoperită de acei agenţi comerciali care scapă din vedere semnalele non-verbale ale cumpărătorului privind atitudinea sa negativă despre unele aspecte ale prezentării.