Banii si casnicia
Banii reprezintă pentru familiile noastre o mare problemă. Numeroase discuţii, uneori aprinse se învârtesc în jurul lor. Pentru unii ei sunt vitali, iar înţelegerea şi armonia conjugală, cât şi continuarea în bune condiţii a mariajului poate depinde în mare măsură de existenţa sau lipsa banilor.
Dar sunt banii un impediment în calea fericirii căsniciei mele ? “Banii nu aduc fericirea, dar o întreţin” spune un proverb, care e parţial adevărat. Fericirea mea nu va trebui să depindă nemijlocit de prezenţa banilor. Dacă acest lucru nu se întâmplă, este pentru că nu am înţeles ce loc trebuie să ocupe banii în viaţa mea.
Banii au dus la discuţii interminabile în numeroase căsnicii, iar apoi a survenit divorţul şi din nou s-au certat pentru ei, cât şi pentru bunuri, în momentul partajului. Banii au ajuns să le călăuzească viaţa ca un far, iar cei care au mers pe această cale şi-au sacrificat existenţa.
Dar există o măsură a tuturor lucrurilor şi limite. Este necesar să ştiu când să mă opresc. Unii oameni au dobândit atâţia bani, de ordinul sutelor de milioane de dolari, astfel încât nu le-ar ajunge 10 vieţi ca să-i cheltuie pe toţi. Dar ei strâng în continuare pentru că au dat de “gustul” banului. Oricât ar avea, lor nu le-ar ajunge. Pe de altă parte sunt oameni care strâng cu o mână şi risipesc cu 10. Au în familie destui trântori şi profitori, care le toacă averea la jocuri de noroc şi distracţii cu femei uşoare. Nu au parte de agoniseala lor, iar atunci când mor nu iau oricum nimic cu ei în mormânt. Întreaga avere este moştenită de urmaşi care nu vor şti cum s-o întrebuinţeze. Banii nemunciţi nu sunt niciodată apreciaţi. Şi dacă ai o moştenire colosală de familie, încât ai totul de-a gata, risipeşti repede în stânga şi-n dreapta, pentru că nu sunt banii tăi, munciţi de tine.
În urma pledoariei, se naşte o întrebare : atunci, care să fie rostul banilor ? De ce există ei pe lume ?…pentru că nu poţi face mai nimic fără bani ! Dacă ai idealuri sau planuri bune, în lipsa banilor ele nu se vor îndeplini ; o casă, o maşină, un minim de confort necesar, depind nemijlocit de partea materială. Nici operele de caritate, prin care sunt ajutaţi orfanii, bătrânii, handicapaţii, anumite spitale etc. nu se fac fără fonduri.
Banii sunt doar un mijloc pentru câştigarea existenţei. Nu e rău să-i strângi şi să-ţi asiguri un minim de confort, dar în momentul în care banul devine un scop în sine, el reprezintă un pericol. Nu e rău nici să fac economii şi nici să am un cont bancar “pentru zile negre”, dar asta nu în detrimentul altora, sau prin jecmănirea semenilor mei.
Pericolul de a cădea în cursa sau în patima banului este foarte mare. Primii paşi îi pot face înainte de căsătorie. Perspectiva unei “partide bune” cu o persoană provenită dintr-o familie bogată îi determină pe unii să cadă în plasă. Deşi nu o iubesc pe acea persoană, dar viziunea unui trai lipsit de griji, îi atrage ca un magnet. Vor constata apoi, cu amărăciune că nu au reuşit să cunoască fericirea. Averea nu le-a adus satisfacţia mult visată, pentru că nu au înţeles că ea nu reprezintă un scop în sine şi nici o garanţie a fericirii viitoare. Astfel de oameni, dacă realizează până la urmă că s-au înşelat, o fac prea târziu, când deja şi-au nenorocit viaţa.
Alţii însă se căsătoresc din dragoste, dar cad în altă cursă : acceptă să locuiască cu părinţii, deşi ar avea şi alte posibilităţi. Cu toate că observă, pe zi ce trece, că imixtiunea părinţilor duce la degradarea continuă a climatului lor familiar, ei acceptă compromisul deoarece au anumite avantaje materiale, un soi de “cordon ombilical”, pe care n-ar vrea să-l rupă.
Numeroase persoane se ceartă zilnic din cauza banilor, din cauză că măcar unul este “mână spartă”. Nu ştiu ce înseamnă să facă economie şi zilnic aruncă fără rost cu banii în stânga şi în dreapta. Veşnic îşi fac datorii, iar atunci când vine salariul, îşi dau mai întâi datoriile, pentru ca apoi, în scurt timp, să constate că sunt lefteri. Sunt nevoiţi să o ia de la capăt pentru a supravieţui până la un nou salar. E adevărat că viaţa este scumpă şi grea în vremurile pe care le trăim, într-o ţară ca România. Dar asta nu înseamnă că nu mă pot încadra într-un buget al familiei. Dacă voi accepta să fac cumpărături de la primul colţ de stradă, fără să fiu atent(ă) că alături există aceeaşi marfă, dar mai ieftină, atunci să nu mă mir, dacă nu-mi ajung banii !
Alţii cheltuie bani cu grămada pe produse care le ruinează sănătatea şi bugetul familiar : tutun, cafea, alcool, pariuri sportive etc. Zilnic le ies din buzunare sume aparent mici, dar repetat. Cu acestea în timp şi-ar fi putut cumpăra ceva util şi de absolută necesitate : un covor nou, o hăinuţă pentru copil etc. ; sau ar fi pus un ban de-o parte, ca la bătrâneţe să nu se plângă că pensia e mică. Da, numeroase persoane au pensiile mici, dar dacă în anii tinereţii s-au gândit în perspectivă şi au economisit bani, vor avea destul şi la bătrâneţe, ca să-şi rotunjească veniturile.
